• vineri, 30 noiembrie 2012

    (o povestioara plina de invatatura)


    Maicuta Gavrilia ne povesteste:

    Odată, pe când mă aflam unde mă aflam [în India, n.ed.], un misionar străin a venit la mine şi mi-a spus: “Sunteţi un om bun, dar nu sunteţi o bună creştină”.
    I-am zis: “De ce?”
    “Fiindcă sunteţi aici de atâta vreme şi vorbiţi doar în engleză. Ce limbi ale băştinaşilor aţi învăţat?”
    I-am răspus: “N-am izbutit să învăţ nici o limbă a locului, fiindcă călătoresc foarte mult dintr-un loc în altul. De îndată ce învăţ un dialect, cei din jur încep să vorbească altul. Am învăţat să spun doar ‘Bună dimineaţa’ şi ‘Bună seara’. Nimic altceva”.
    “Aaa, nu sunteţi creştină. Cum puteţi evangheliza? Toţi catolicii şi protestanţii învaţă dialectele locale ca să poate face asta…”
    Atunci mi-am zis: “Doamne, dă-mi un răspuns pentru el”. Am cerut aceasta din toată inima, şi apoi i-am spus: “Ah, am uitat! Ştiu cinci limbi.”
    “Cu adevărat? Care sunt acestea?”
    “Cea dintâi limbă este zâmbetul; cea de-a doua, lacrimile. Cea de-a treia este a mângâia. Cea de-a patra este rugăciunea, iar cea de-a cincea este dragostea. Cu aceste cinci limbi mă plimb în toată lumea.”
    Atunci el s-a oprit şi mi-a zis: “O clipă. Puteţi să repetaţi, ca să notez ce aţi spus?”
    Cu aceste cinci limbi poţi călători în tot pământul, şi toată lumea va fi a ta. Iubeşte-i pe toţi ca pe tine însuţi – fără să-ţi pese de religie sau rasă, fără să-ţi pese de nimic.
    Peste tot sunt oameni ai lui Dumnezeu (zidirea lui Dumnezeu, n.ed.). Nu poţi şti niciodată dacă cineva pe care-l vezi astăzi va ajunge mâine sfânt.
    sursa:http://cuvant.credo.ro/

    joi, 29 noiembrie 2012

    Sfantul Apostol Andrei


    Era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.
    A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus I-a observat si I-a intrebat: "Ce cautati?" La care ei au zis: "Invatatorule, unde locuiesti?" El le-a zis: "Veniti si veti vedea". Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca "a gasit pe Mesia" (Ioan 1, 41).
    Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <<Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni>>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).
    Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).
    Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).
    In urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de "Scitia" (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).
    Anexarea acestui teritoriu - inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine.
    De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei ( 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria ( 254). Iata ce scria Eusebiu: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...". De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca si "scitii" au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii.
    In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol "a predicat in Pont, Tracia si Scita". In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) "in pustiurile scitice", care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre.
    Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat".
    (sursa informatiilor: http://www.crestinism-ortodox.ro)


    luni, 26 noiembrie 2012

    Copil frumos

    Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
    în locul unde n-au pătruns
    nici răutatea, nici mânia,
    în locul unde e stăpână bucuria.

    Şi ţi-aş păstra desţelenită
    grădina vieţii, şi-nflorită,
    ca un surâs să fie fiecare floare,
    pe chipul tău să râdă lumina de la soare.

    Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
    din suflet aş lăsa să scuture petale,
    ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
    să nu te rătăceşti prin mărăcini.

    Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,
    iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,
    şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,
    l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.

    Dar nu ştiu cum să fac acestea toate,
    nu era scris în nicio carte,
    şi nu cred că a fost vreun înţelept
    care ştia ceva şi a păstrat secret.

    Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe,
    să te învăţ că lumea are multe feţe,
    să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte,
    dar dragostea din el e cea care te creşte.

    Să-ţi spun că din durere iei putere,
    că pentru a clădi un vis de multe ori se cere
    să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine;
    dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine!

    Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare
    că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!
    Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;
    să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele!

    De cazi, să te ridici mai sus
    şi să răsari chiar dacă soarele-a apus!
    Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine;
    să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine!

    Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept,
    să nu te pleci, dar să fii înţelept!
    Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri
    de împliniri înalte şi de mărunte lucruri!

    Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni,
    când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni,
    să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină
    că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină.

    SURSA: Blogul cu poezele: Copil frumos!

    marți, 20 noiembrie 2012

    Si iar Te Nasti...

    Si iar Te nasti din nou, Iisuse, si iarasi vii, ca alte dati,
    în lumea urii neapuse, cararea pacii s-o arati.

    Spre-a’ Tale zari de pace pline, pe-ai urii fii îi vei chema,
    dar, vai, îndemnul spre mai bine, asa de greu îl vor urma…

    Din Slava dragostei nespuse, cobori în lumea Ta sa-i iei,
    cu drag îi chemi spre ea, Iisuse, dar ei se sfâsie-ntre ei.

    O Doamne, lumea-i astazi plina de vamesi si de farisei
    si totusi mila Ta divina mai vine si mai sta-ntre ei.

    Mai vii, chiar daca Sfântu-T;i Nume din nou un an Îl vor huli…
    ...Ce dragoste Te-aduce-n lume, cu ce putere-o poti iubi!

    Cobori la ei si-i chemi la Tine, cu mila-i chemi, de ei T;i-e dor,
    ...o, dac-ar sti ei Cine vine si Cine-asteapta-n usa lor!…

    Dar vii, caci dintre ei, Iisuse, câtiva primi-vor scumpu-T;i har
    în taina inimii supuse… Si pentru ei cu drag vii iar.
     

    Traian Dorz 

    Mi e draga Maica Domnului...

    Mi-e draga Maica Domnului pentru duiosia ei. Uneori se raceste inima mea si uit cum trebuie sa o iubesc pe Maica Domnului. Ea insa, ma primeste ori de cate ori ma intorc. Trece cu vederea uitarea mea si ma primeste cu duiosie. Si duiosia ei ma face sa ma rusinez, ca nu o merit.Mi-e draga Maicuta Domnului pentru ca e pururea Fecioara. Si bucuria noastra e mare cand ne rugam ei laudandu-o pentru curatia sa.Mi-e draga ca e Nascatoare de Dumnezeu. Ma gandesc uneori cu cata dragoste si smerenie a primit ea pe Domnul Hristos in pantecelul ei, L-a nascut, L-a hranit, si a suferit odata cu El.Mi-e draga Maica Domnului pentru ca ea e ca o punte intre noi si Dumnezeu, dar si intre noi oamenii. De multe ori ea ma aduce aproape de cei dragi ai mei atunci cand sunt departe. Ne intalnim in rugaciune sub Sfantul ei Acoperamant.Mi-e draga Maica Domnului si ei ii multumesc pentru ca mereu mi-a fost ajutor in orice necaz.Mi-e draga Maica Domnului pentru ca mutandu-se la cer nu ne-a parasit pe noi. Ea se bucura in cer de atata cinste si lauda de la Ingeri si de la Sfinti, si cu toate acestea nu ne-a uitat pe noi cei de pe pamant. Si ne este alaturi in necazuri si in boala, si se roaga pentru mantuirea noastra.Mi-e draga Maica Domnului pentru ca e Maica blandului Dumnezeu si nimeni nu are Doamna mai buna si mai frumoasa, Maica mai curata si mai duioasa ca Maica lui Hristos,… ca Maica noastra.
    Bucura-te ceea ce esti plina de dar Marie Domnul este cu tine.AMIN
    http://parintelemarius.blogspot.it

    luni, 19 noiembrie 2012

    Despre însemnătatea postului

    123Friendster.Com


    ,… Despre însemnătatea postului, ştim cu toţii. Despre roadele lui, suntem încredinţaţi mulţi… Dar despre felul cum trebuie împlinit postul, ştim încă prea puţin; însă despre fericirea împlinirii acestora cu fapta nu ştim câţi ştim.
    Că trebuie să postim toate posturile, asta o ştim cu toţii. Că trebuie să le postim întocmai cum au fost aşe­zate de la început, şi asta o ştim, poate, iar unii o mai şi împlinim, deşi acest lucru nu trebuie să‑l trâmbiţăm, că ştie Domnul Dumnezeu cât poate şi cât face fiecare din împlinirea poruncilor înfrânării… Dar sunt mereu tot mai puţini cei care se mai interesează de asta acum, când lumea face tot ce poate spre a se îmbolnăvi şi a muri cât mai grabnic de îmbuibare şi de desfrâu. 
    Dincolo de oprirea de la mâncare sau de la anumite mâncări, în toate zilele rânduite postului sau numai în anumite zile deosebite, cine mai gândeşte şi la cele care mai trebuie nea­părat să însoţească adevăratul post? Câţi gândim, câţi luăm seama şi mai ales câţi ne oprim, ferindu‑ne de ceea ce credem că ne este îngăduit oricând? Câţi renunţăm la dorinţa la care credem că avem dreptul în orice timp?
    Datorită acestor înfrânări cerute şi poruncite de Cuvântul lui Dumnezeu, postul este neplăcut omului firesc. Şi pare fără nici un folos pentru cel care îl face. Ce mare este amăgirea că acum se poate orice! O, mai târziu, cum vor vedea că nu s‑a putut chiar orice! În zilele postului, ispitele sunt şi mai mari, şi mai multe, de aceea să fim şi mai veghetori.
    Oricine se scoală, acela se ridică, înălţându‑se spre lumină. Dar omul, cu cât se scoală mai repede, cu atât se luminează mai mult. Oricine porneşte tot ajunge odată. Numai că, cu cât porneşti mai devreme, mergi mai frumos şi ajungi mai liniştit. Oricine începe tot isprăveşte odată. Numai că, cu cât începe mai din timp, lucrează mai chibzuit şi sfâr­şeşte mai rodnic.
    Numai în lumina lui Dumnezeu vezi luminos şi vezi clar, vezi sănătos şi vezi realitatea, vezi adevărul şi în toate direcţiile. Fără Hristos, cazi în falsele călăuziri, cazi în amă­girea luminilor rătăcitoare, care duc la zăpăceală, la nebunie şi la pierzare. De aceea, tinere, luminează‑te!
    Scoală‑te şi vino la soare. Soarele îţi va da lumină şi sănătate, voioşie şi claritate, vigoare şi lărgime. Hristos te va lumina şi te va face luminos. Vino şi tu, oricare ai fi, care trăieşti în întunericul păcatelor, al deziluziilor, al falsităţilor şi al necredinţei. Scoală‑te şi vino şi vei fi luminat de Hristos. Iar dacă ai venit, rămâi în lumină, şi umblă în lumină, şi rodeşte în lumină… şi vei deveni şi tu luminos ca o parte din El.
    Un suflet care de tânăr a ascultat de acest cuvânt, sculându‑se, va avea parte de o mare lumină, devenind el însuşi un luminător ascultat de multe suflete. Şi preţuit de mulţi aleşi. Înaintaşii lui vor fi binecuvântaţi din pricina lui, iar urmaşii lui vor fi înconjuraţi cu dragoste şi preţuire nemărginită tot din pricina sa.
    Peste cel ce vine şi rămâne la Hristos, Harul lui Dumnezeu se va revărsa neîmpiedicat şi din belşug, în toate privinţele. Şi prin el, peste alţii. Acest har îl va face să devină un prilej de mari binecuvântări pentru Numele Domnului şi pentru Lucrarea Lui. Şi pentru cei care se vor împărtăşi din lumina lui Hristos din ele.
    Curăţia omului credincios dinăuntru ca şi fru­museţea din afară sunt nu numai o cinste pentru Nu­mele lui Hristos, Care a putut înălţa prin harul Său o asemenea zidire luminoasă dintr‑o dărâmătură, dar va fi totdeauna şi o pildă, şi un îndemn pentru oricine va mai dori să devină ca el, o Casă a Domnului, un Templu al Duhului Sfânt (I Cor 6, 19). Iată ce va face Hristos şi din tine, suflete ascultător de El, dacă te scoli, dacă te luminezi şi dacă începi să trăieşti statornic în lumina Lui.
    Cine aude numai cuvinte dulci, acela nu se în­dreaptă niciodată, ca şi cine aude numai cuvinte aspre. Cine vorbeşte numai despre dragostea lui Dumnezeu şi nu pomeneşte niciodată şi despre Dreptatea şi Judecata Lui, acela îşi înşală şi sufletul său, şi pe as­cultătorii săi. Ca şi cel care vorbeşte numai despre judecată şi despre pedeapsă.
    O, vestitori ai Adevărului Dumnezeiesc, luaţi aminte la Amândouă Feţele acestea ale lui Dumnezeu. Vorbiţi despre întregimea Cuvântului Sfânt. Vestiţi întreg Adevărul Evangheliei lui Hristos. Mărturisiţi tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20, 27), căci numai aşa vă veţi face întreaga datorie faţă de Adevăr şi faţă de cei care au nevoie să‑l cunoască în întregime, spre a nu se înşela din pricina voastră.
    Dumnezeul Adevărului să vă lumineze deplin în asta." Amin.

    Traian Dorz
     ,, Păşunile dulci "(fragment din cap.Setea si izvorul)
    (sursa:http://www.comorinemuritoare.ro) 


    PRAVILA DE RUGACIUNE DE LA UN PUSTNIC

    Această pravilă de rugăciune am primit-o de la o cunoștință care o avea de la un parinte bătrân care a pustnicit în tineretile lui. Am fost foarte încântat de ea, fiind foarte cuprinzătoare. Cred că pustnicul a compus-o din inima lui și spre sfârsitul vietii a dat-o și altora să le fie de folos sufletesc. Eu am îndrăgit-o din prima clipă și m-am gândit să o postez – poate cuiva îi va fi de folos!
    Angel Comments


    Îţi mulţumim Doamne pentru toate binefacerile Tale, care ni le-ai făcut şi ni le faci nouă!  o metanie
    Îţi mulţumim Doamne pentru toate suferinţele şi patimile Tale, şi pentru tot ce-ai lucrat pentru mântuirea noastră!  o metanie
    Îţi mulţumim Doamne pentru bunătăţile pe care ni le-ai dat nouă şi pentru că nu ne-ai pierdut din cauza  fărădelegilor noastre!  o metanie
    Iartă Doamne păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor şi a tuturor celor pe care îi pomenesc în rugăciunile mele!  o metanie
    Iartă Doamne păcatele şi greşelile fraţilor, surorilor şi a tuturor celor care mă pomenesc în rugăciunile lor şi se gandesc la mântuirea sufletului meu şi a familiei mele!  o metanie
    Ascultă Doamne smeritele noastre rugăciuni, a celor ce cerem Milostivirii Tale, ce ştii că ne sunt nouă de trebuinţă sufletului şi trupului şi dăruieşte robilor Tăi ce-i pomenesc în rugăciunile mele!  o metanie
    Dă-le lor şi nouă iertare păcatelor şi izbăvire de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Măreşte credinţa, nădejdea şi dragostea în sufletul nostru, primeşte-ne în pocăinţă şi revarsă peste noi toţi Harul Tău. Trimite pe Sfinţii Tăi Îngeri Doamne, să ne înveţe a lucra cu stăruinţă orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul şi sminteala, pentru a ne ţine pe toţi uniţi în legătura păcii, a dragostei şi a ascultării de Sfanta noastră Biserică Ortodoxă şi de conducătorii ei cei duhovniceşti, care se ostenesc a ne arăta căile Tale!  o metanie
    Scrie Doamne şi numele nostru în Cartea Vieţii Tale, şi fereşte-ne de ceasul încercărilor. Ajută-ne Doamne să sfârşim cu bine viaţa aceasta, dăruindu-ne sfarşit uşor şi fără dureri şi îngeri milostivi care să ne întărească şi să călătorească cu noi la Împărăţia Ta!  o metanie
    Apără şi păzeşte Doamne, pe părinţii noştri cei duhovniceşti, pe Prea Fericitul Părintele nostru Patriarh (…), Sfantul Sinod cu toţi episcopii noştri, toată preoţimea, diaconimea pe misionarii creştini care se ostenesc în propovăduirea Evangheliei, pe călugări şi călugăriţe, monahi şi monahii pe pustnicii şi sihaştrii din peşteri şi crăpăturile pămantului şi pe tot Clerul Bisericii Tale Creştine Ortodoxe!  o metanie
    Miluiește Doamne – pe toţi cei ce sunt bolnavi(…),pe cei călătoresc pe uscat, pe apă și prin aer, pe văduve şi pe orfani, pe bătrani şi pe copii, pe toţi care sunt în războaie, în cutremure, incendii, inundații și secete, în arșița frigului, în suferinţă şi necazuri, în lipsuri şi dureri, -după mare mila Ta!  o metanie
    Iartă Doamne pe toţi vrăjmaşii, rău voitorii şi clevetitorii noştri, toţi cei caută să ne împileze şi să ne facă rău şi să aducă vină nedreaptă asupra noastră. Smereşte-i pe ei Doamne ca să cunoască că Tu eşti Apărătorul nostru (deşi suntem şi noi păcătoşi) şi ne păzeşte de răutatea lor!  o metanie
    Iartă Doamne păcatele părinţilor care ne-au născut(…), naşilor care ne-au botezat/cununat (…), finilor noștri, bunicilor, moșilor și strămoșilor noștri și a întregii noastre familii, învăţătorilor care ne-au învăţat carte, şi la toţi miluitorii, ajutătorii, găzduitorii şi la toţi binefăcătorii noştri, la tot neamul nostru cel creştinesc, căruia îi trebuie mila şi ajutorul Tău şi la cei vii şi la cei adormiți!  o metanie
    Iartă-i Doamne şi Părintelui meu duhovnic (…), păcatele, datoriile, obligaţiile şi orice făgăduinţă ce a făcut înaintea Ta, şi n-a putut-o îndeplini. Dăruieşte-i dezlegare şi iertare de orice greşeală. Primeşte-i osteneala ce face pentru noi, şi ascultă smeritele noastre rugăciuni, învrednicindu-ne de viaţă veşnică şi fericită, unde este lumina Ta! Amin.                  o metanie
    Iartă-i Doamne, pe toţi prietenii și cunoscuții cu care am viețuit și viețuiesc în lumea aceasta şi s-au smintit din cauza mea, cu care am adus hulă impotriva Duhului Sfant, am făcut păcate de moarte şi păcate strigătoare la cer şi pe cei vii şi pe ce între timp au adormit!  o metanie
    Iartă Doamne, păcatele la toţi adormiţii din neamurile noastre, bunicii, moşii şi strămoşii noştri, părinţii, fraţii şi surorile, cu tot neamul nostru cel adormitși pe cei pe care-i pomenesc în rugăciunile mele! (aici se pomenesc morţii…)o metanie
    Iartă Doamne, şi sufletele cele botezate în numele tău Prea Sfantă Treime, care au murit nepregatiți şi se află în iad, şi n-au fost vrăjmaşi ai Tăi, iar aici pe pămant nu au pe nimeni să se roage pentru ei, miluieşte-i Doamne, după mare mila Ta!  o metanie  
    sursa:http://cristiboss56.blogratuit.ro/

    Iata ca a sosit si POSTUL CRACIUNULUI…. Ce trebuie sa facem?


    “Iata ca a sosit si postul Craciunului, vreme de pocain­ta pentru pacatele proprii, de curatire a constiintei noastre. Pocainta ne deschide calea care duce la cer. Ce avem de facut?
    Pregateste-te de pocainta. Cerceteaza-ti constiinta in lumina poruncilor. Nu spune: „Am facut toate pacatele!” Nu este bine nici sa-ti atribui pacate pe care nu le-ai facut, dar nici sa le ascunzi pe cele pe care le-ai facut. Trebuie sa urasti pacatul pentru care te pocaiesti si sa nu-l mai faci.
    Ia seama ca si talharul intelept, care s-a pocait pe cruce, a rabdat totusi chinurile rastignirii cateva ceasuriStraduieste-te sa faci roade vrednice de pocainta; daca te pocaiesti de zgarcenie, manifesta generozitate; daca esti lacomconsuma mancaruri simple; dacaslujesti pantecelui, fii mai retinut la mancare; daca esti lenes, fii iubitor de munca; daca estmic de suflet, fii plin de barbatie; daca esti neglijent, fii grijuliu; daca esti invidios, fii iubitor; daca esti elegant, imbraca-te modest; daca ai citit carti lumesticiteste-le pe cele duhovnicesti, daca ai dansatbate metanii etc.
    La multi pocainta este doar pe buze. Le pare rau, plang, dar nu lucreaza binele. Pentru un pacat mai mare este nevoie de o pocainta mai mare, aratata prin fapte! Pacatele se spala cu lacrimi. Doi frati se pocaiau cu lacrimi. La unul dintre ei, pacatele s-au sters de tot, iar la celalalt doar in parte, din cauza ca erau pacate mult mai grele. Cei care se pocaiesc trebuie sa lectureze carti duhovnicesti, mai ales despre pocainta; sa afle cum sa discearna binele de rau, pentru ca necunostinta este tot un pacat.
    Cand te pregatesti de spovedanie nu te cerceta cu superficialitate, enumerand simplu pacatele, aminteste-ti cum ai gresit. Valoarea marturisirii nu consta doar in iertarea pacatelor, ci si in ajutorul lui Dumnezeu pentru a renunta la acele pacate. In post evita distractiile. Uita de televizor, de filme etc, nu te antrena in discutii fara rost. Concentreaza-ti atentia la propriile caderi, nimicindu-le prin marturisire. Renunta la podoabele exterioare. Taci,pazind intelepciunea. Asculta muzica duhovniceasca. Nu mustra pe nimeni, ci, dimpotriva, bucura-te si rabda cand esti mustrat. Nimiceste mandria. Renunta sa bei cand esti in vizita la cineva. Defaimarea si judecarea aproapelui paraseste-le, vorbeste ce este de folos. Nu te rusina de credinta si nu te teme sa suferi pentru Dumnezeu. Nu te desfata de caldura si in baie, foloseste-te de ele doar cat este nevoie. Stai acasa. Nu te supara si nu supara pe nimeni. Nu refuza cand ti se adreseaza o rugaminte. Nu invidia. Educa-te doar pe tine, copiii si nepotii. Aminteste-ti de moarte si iubeste oamenii. Tine minte ca pocainta este intelegerea cu Dumnezeu pentru indreptarea vietii.
    Pacatele se uita. Cand uitam o carte folositoare, o luam si o recitim. Odata cu noua lectura, gasim in ea nu doar ce ne-a placut inainte, ci si multe lucruri noi, pe care nu le bagasem de seama la prima lectura. In acelasi fel, si marturisirea cu cainta trebuie innoita in memorie. Daca, dupa spovedanie, constiinta ta nu s-a linistit, trebuie sa implinesti canonul. Imbunatateste pregatirea pentru spovedanie: noteaza-ti in fiecare zi tot ceea ce iti nelinisteste constiinta. La spovedanie, citeste notitele parintelui tau duhovnicesc. Daca trebuie, el te va intreba in plus.Raspunde fara sa ascunzi ceva.
    Dupa spovedanie trebuie sa te lupti cu gandurile, care le indeamna la deprinderile rele. Tine minte: pacatul repetat distruge spovedania! Orice pacat cere pedeapsa ispasitoa­re. Pentru pacatul nemarturisit, omul este chinuit de demon si aici, pe pamantDe aceea, nu tine pacatul in inima nici o zi, nici un ceas. El te lipseste de indraznirea in rugaciune. Rabda suferintele si neputintele daca este necesar. Dar este gresit si sa te ocupi cu pacatele tale mai mult decat cu cuge­tarea la Dumnezeu“.
    sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/15/postul-craciunului-spovedanie-pregatire-pocainta/

    Lacrimile unui batran

    Văzut-am ieri, în timpul Sfintei Liturghii, un bâtrânel, plângând, ce se ruga cu glas şoptit, în faţa lui Hristos şi aprindea o lumănare, 'naintea Sfintei Lui Icoane. 
    Nu ştiu de ce, sau cine m-a întors, ca să îl văd, fără ca el să şti
    e, dar ploaia gândurilor, parcă a pierit şi pe moment măcar, mi-am revenit ...în fire .
    Am înţeles atunci, ce dar preţios, sunt înaintea lui Hristos, vărsate din căinţa sau iubire, brăzdate pe obraz în jos, puţine lacrimi, pe un chip frumos, ce se ruga în taină, neştiut de nimeni, ... lui Hristos!


    - nu am înţelesc cuvintele pe care le rostea şi cred că ar fi fost de prisos să le înţeleg, dar ştiu cu certitudine, că lacrimile pe care le vărsa, nu era pentru sine ci pentru cineva bolnav,
    - strigătul lui tăcut, a fost atât de puternic încât a ajuns chiar şi pâna la mine şi mărturisesc că acest om minunat, fiu duhovnicesc, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, m-a făcut să conştientizez, mai mult ca oricând, cât de puţină şi săracă este rugăciunea mea.

    Cu dragoste, Părintele Ciprian!(
    Preot Ortodox la Parohia Homorod)

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More