• sâmbătă, 28 decembrie 2013

    Acatistul Sf. Mare Mucenic Efrem cel Nou Facatorul de Minuni (5 mai)

    miercuri, 25 decembrie 2013

    Acatistul NASTERII DOMNULUI

    Acatistul Nasterii Domnului

    Rugaciunile incepatoare: 


    In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin

    Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

    Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

    Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

    Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

    Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
    Condacul 1:

    Cela ce din veci Te-ai nascut din Tatal si la plinirea vremii Te-ai intrupat de la Duhul Sfant si Te-ai nascut cu trup din Sfanta Fecioara Maria ca sa ne mantuiesti din robia pacatului, pace lumii Tale daruieste si ne izba-veste pe noi de toate ispitele si necazurile, ca sa cantam Tie cu usurinta asa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, miluieste-ma.

    Icosul 1:

    Ingerii din cer mirandu-se, ziceau: Cum Te va incapea pe Tine, Cela ce esti necuprins, cum Te va hrani cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce esti hranitorul tuturor. Iar noi de o taina ca aceasta minunand-ne, cantam Tie :

    Iisuse, Cela ce din pestera Te-ai nascut, da-ne noua har sa ne nastem spre viata de veci.
    Iisuse, Cela ce prunc Te-ai facut, da-ne noua nevinovatia pruncilor.
    Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hranit, hraneste-ne si pe noi cu bunatatile Tale cele duhovnicesti.
    Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai infasat, dezleaga-ne si pe noi de blestemul pacatului.
    Iisuse, Cela ce in brate Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului.
    Iisuse, Cela ce de stea ai fost aratat, fa sa straluceasca si peste noi lumina dumnezeirii Tale.
    Iisuse, Soarele Dreptatii, scoate-ne din intunericul pacatului.
    Iisuse, Pastorul cel bun, cauta-ma pe mine, oaia cea ratacita.
    Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorat, smerindu-Te pentru mine, da-mi si mie smerenie ca sa ma inalt la cer.
    Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-ma din robia pacatului.
    Iisuse, Cela ce ai venit sa mantuiesti lumea, mantuieste-ma pe mine, dintre toti cel mai pacatos.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 2:

    Iata vine Hristos, pe cel viclean sa-l sfarme, pe cei din intuneric sa-i lumineze si sa-i dezlege pe cei legati de pacate, Caruia, cu ingerii intampinandu-L, sa-I strigam: Aliluia!

    Icosul 2: 

    Cu suflete curate, cu buze nespurcate, cu inima smerita, veniti sa ma-rim pe Hristos, Mantuitorul nostru, care Se naste cu trup pentru mantuirea noastra, strigand:

    Iisuse, Cela ce pe pamant Te-ai pogorat, inalta-ne pe noi la cer.
    Iisuse, Cela ce ai luat trup ca al nostru, scapa-ne pe noi de patimile trupesti.
    Iisuse, Cela ce esti Domnul Pacii, da-ne noua, celor invrajbiti, pacea Ta.
    Iisuse, Cela ce ai fost laudat de toata faptura cea necuvantatoare, da-ne noua, celor necuvantatori, sa Te laudam neincetat.
    Iisuse, Cela ce pe pastori, prin ingeri, i-ai chemat la Tine, chema-ma si pe mine, smeritul.
    Iisuse, Cela ce darurile magilor le-ai primit, primeste si rugaciunile noastre, pornite din inimi smerite.
    Iisuse, Cela ce la nastere n-ai avut locas de salasluire, fa-Ti locas din inimile noastre.
    Iisuse, Cela ce toate usile le-ai gasit incuiate, deschide inima mea, cea zavorata de pacat.
    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut la marginea cetatii, da-ne noua sa fugim de desertaciunile lumii acesteia.
    Iisuse, Cela ce prima data ai venit la miezul noptii, cand vei veni a doua oara la aceeasi ora, miluieste-ma.
    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in taina noptii, viata mea cea plina de pacate in taina noptii o ascunde, miluindu-ma.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 3:

    Steaua a vestit magilor pe Soarele Dreptatii, Cel ce S-a nascut negrait, in pestera, ca sa ma mantuiasca pe mine, cel ce m-am facut pestera a toata necuratia, prin calcarea poruncilor Lui, pentru care, pocaindu-ma, cant: Aliluia !

    Icosul 3:

    Cuvantul Tatalui, prin care toate s-au facut, fara patimire si fara stricaciune Se naste cu trup, din Sfanta Fecioara Maria, ca sa mantuiasca lumea, Caruia, intampinandu-L, asa sa-I strigam:

    Iisuse, Cela ce cu Tatal si cu Sfantul Duh esti laudat de ingeri, miluieste-ma.
    Iisuse, Cela ce de ingeri esti laudat, fa ca si noi pe pamant, neincetat sa Te marim.
    Iisuse, Cela ce pe pamant nascandu-Te, de cer nu Te-ai despartit, cu smerenie Iti slujim.
    Iisuse, care ai impreunat prin Nasterea Ta, pe ingeri cu oamenii, pe Tine Te laudam.
    Iisuse, Cela ce prin Nasterea Ta, ne-ai deschis usile raiului, inchise prin neascultarea lui Adam, Tie Iti multumim.
    Iisuse, Cela ce ai omorat moartea, prin Nasterea Ta facandu-ne partasi vietii celei vesnice, Te preamarim.
    Iisuse, Cela ce ai departat vrajba si lumii pace ai adus prin Nasterea Ta, Tie Iti slujim.
    Iisuse, Care prin Nasterea Ta, mantuire lumii ai adus, da-ne noua iertare de pacate.
    Iisuse, Cela ce ne-ai descoperit noua, prin Nasterea Ta, pe Dumnezeu in Treime, Tie ne inchinam.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 4:

    Ca sa ma izbavesti din robia celui viclean, ai binevoit a Te imbraca in chip de rob, Cuvinte cel fara de inceput si de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant, pentru care, slavind milostivirea Ta, cantam neincetat: Aliluia !

    Icosul 4:

    Dumnezeu oamenilor asemenea S-a aratat si in pestera S-a nascut si a saracit cu trupul, ca noi sa ne imbogatim in har; pentru aceasta credinciosii cu gand curat sa-L primim, cantandu-I:

    Iisuse, nascandu-Te Tu, imparatia pacatului s-a nimicit.
    Iisuse, cugetele cele rele, nascandu-Te Tu, din multe inimi s-au descoperit.
    Iisuse, venind Tu, puterea diavolului a slabit si oamenii asupra lui s-au intarit.
    Iisuse, nascandu-Te Tu, de ispitele ce vin de la lume ne-am izbavit.
    Iisuse, trup luand, de ispitele trupului ne-am mantuit.
    Iisuse, nascandu-Te Tu, trupurile si sufletele de patimi le-am curatit.
    Iisuse, prin intruparea Ta, trupul nostru cel stricacios cu nestricaciunea l-ai impodobit.
    Iisuse, pogorandu-Te Tu, din oameni pamantesti, prin har, ingeri ai facut.
    Iisuse, rasarind Tu, lumina adevarului peste toti a stralucit.
    Iisuse, nascandu-Te Tu, Dreptatea si Adevarul pe pamant s-au pogorat.
    Iisuse, aratandu-Te Tu, pe Dumnezeu Cel intr-o fiinta am cunoscut.
    Iisuse, lumea, prin Nasterea Ta, de bucuria mantuirii s-a umplut.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 5:

    Hristos, cu trupul aratandu-Se, Se salasluieste in noi in chip negrait. Veniti, credinciosii, sa vedem slava Lui, slava ca a Unuia nascut din Tatal si sa-I cantam: Aliluia !

    Icosul 5:

    Cel ce a facut cerul si pamantul, astazi Se naste trupeste ca un om, din tine, Maica Donului, pazindu-te si dupa nastere fecioara, pentru care, bucurandu-ne, asa-I strigam:

    Iisuse, nascandu-Te cu trup din Sfanta Fecioara Maria, o ai facut Nascatoare de Dumnezeu si plina de har.
    Iisuse, Cela ce Te-ai incredintat spre ingrijire Maicii prea curate, prunc fiind, incredinteaza-ne si pe noi purtarii ei de grija.
    Iisuse, Cela ce in brate Te-ai purtat, deschide si noua pacatosilor, bratele milostivirii Tale.
    Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai infasat, incinge-ne si pe noi cu puterea Crucii Tale, ca sa biruim pe vrajmasii nostri.
    Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hranit, hraneste-ne si pe noi, flamanzii si insetatii, din darurile Tale.
    Iisuse, Cela ce la sanul Sfintei Fecioare Te-ai odihnit, da-ne si noua sa aflam liniste in sanul Bisericii Tale.
    Iisuse, Cela ce Te-ai aratat supus Sfintei Fecioare, da-ne si noua sa ne supunem voiei Tale celei dumnezeiesti.
    Iisuse, Cela ce ai primit dragostea Maicii Tale, primeste si de la noi aceasta putina dragoste si o inmulteste inaintea Ta.
    Iisuse, Cela ce ai primit daruri de la magi, primeste si de la noi aceste putine lacrimi, prin care curateste pacatele noastre.
    Iisuse, Cela ce primesti pe toti pacatosii care se pocaiesc, primeste-ma si pe mine cel cufundat in pacate, pentru Sfanta Nasterea Ta.
    Iisuse, Cela ce voiesti sa mantuiesti pe toti oamenii, mantuieste-ma si pe mine, dupa mare mila Ta.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 6:

    Cu gura si cu inima, pe Hristos Cel ce S-a nascut cu trupul in pestera, din curata Fecioara, veniti credinciosii, cu un gand sa-L laudam, cantand impreuna cu ingerii: Aliluia !

    Icosul 6:

    O, minune noua, o, bunatate! O, nespusa rabdare, ca iata, ca un prunc se socoteste Cel ce locuieste in Cele de Sus, pe Care, de bunavoie primindu-L in casa sufletului nostru, asa sa-I strigam:

    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut, de rautatea lui Irod, fereste-ma.
    Iisuse, Cela ce Te-ai intrupat, de fariseismul lui Irod, izbaveste-ma.
    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in pestera, de pacatul lui Irod pazeste-ma.
    Iisuse, Cela ce in pestera Te-ai culcat, de necredinta lui Irod, scapa-ma.
    Iisuse, Cela ce ai descoperit gandurile cele rele ale lui Irod, descopera gandurile rele ale vrajmasilor nostri.
    Iisuse, mielul cel nevinovat, nu-mi da mie, ca prin pacatele mele, sa fiu ucigas ca Irod.
    Iisuse, Cela ce cunosti gandurile oamenilor, mintea mea de gandurile cele rele o curateste.
    Iisuse, Cela ce Te-ai ascuns de Irod cel rau, nu Te ascunde de mine, pacatosul.
    Iisuse, Cela ce ai fugit de mania lui Irod, acopera-ma si pe mine de mania oamenilor, care se pornesc cu rautate asupra mea.
    Iisuse, Cela ce pe Irod, ca pe un facator de rele l-ai aratat, arata si pe cei ce in ascuns imi fac mie rau.
    Iisuse, Cela ce iubesti pe toti oamenii, da-mi si mie sa iubesc pe toti, si chiar pe vrajmasii mei.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 7:

    Steaua pe magi i-a trimis la Cel ce S-a nascut, ca sa mantuiasca lumea de pacate, iar Irod cel rau, ostasi a trimis ca sa ucida pe dumnezeiescul Prunc, de a carui rautate fugind, ca si magii, neincetat sa cantam: Aliluia !

    Icosul 7:

    Pentru mantuirea noastra, Bunule Doamne, ai venit in Betleem si in pestera Te-ai nascut, Cela ce ai cerul scaun si in iesle Te-ai culcat, prunc fiind, Cela ce esti necuprins, cu scutece Te-ai infasat si cu lapte Te-ai hranit, din dragoste pentru noi, pentru care, cu smerenie laudandu-Te, strigam Tie:

    Iisuse, Cela ce in pestera Te-ai nascut, vino si in pestera sufletului meu si ma mantuieste.
    Iisuse, Cela ce esti necuprins si Te-ai lasat cuprins de o iesle mica, fa ca puterea Ta sa cuprinda si inima cea micsorata de patimi.
    Iisuse, Cela ce n-ai socotit locasul acesta modest, nedemn de maretia Ta, fa-ti locas smeritul meu trup.
    Iisuse, Cela ce nu Te poate cuprinde cerul si pamantul, iar prin Nasterea Ta Te-ai lasat cuprins de fiecare dintre noi, miluieste-ma.
    Iisuse, Cela ce prin Nasterea Ta ai luat firea noastra cea cazuta, ridica-ma si pe mine cel cazut in adancul rautatilor.
    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in chip dumnezeiesc, fa ca si sufletul meu sa nasca lucruri duhovnicesti.
    Iisuse, Cela ce Te-ai purtat de trup fecioresc, curateste si trupul meu cel intinat de patimile desfranarii.
    Iisuse, Cela ce ai facut ca Sfanta Fecioara, nascandu-Te, sa nu simta dureri, tamaduieste toate durerile trupului meu.
    Iisuse, Cela ce nascandu-Te, Maica Prea Curata a ramas fecioara, pastreaza sufletul si trupul meu in feciorie duhovniceasca.
    Iisuse, Cela ce ai ales spre a Te naste, pe cea mai curata dintre pamanteni, cu harul Tau ajuta-ma sa-mi pastrez curatenia sufletului si trupului.
    Iisuse, Cela ce pentru a Te naste, pe Sfanta Fecioara o ai umbrit cu puterea Sfantului Duh, pe acesta salasluieste-L in sufletul meu.
    Iisuse, Cela ce prin Nasterea Ta s-a biruit randuiala firii, da-mi sa biruiesc firea mea cea stricata prin pacate.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 8:

    Sa alergam, credinciosii, la Betleem si inaintea ieslei celei de Dumnezeu primitoare, sa aducem lauda impreuna cu ingerii si cu pastorii, lui Iisus, Cuvantul lui Dumnezeu, care din dragoste pentru noi, trup S-a facut, cantand: Aliluia !

    Icosul 8:

    Smereniei Tale inchinandu-ne Hristoase, Cela ce din Tatal mai inainte de veci Te-ai nascut, iar pentru mantuirea noastra, la plinirea vremii, cu trup Te-ai nascut din Sfanta Fecioara, cu cantari ca acestea Te laudam:

    Iisuse, Cela ce pentru mine Te-ai smerit, de pacatul mandriei scapa-ma si in haina smereniei ma imbraca.
    Iisuse, Cela ce pe magi i-ai chemat la inchinarea Ta, cheama-ma si pe mine, ca neincetat, cu smerenie sa ma inchin Tie.
    Iisuse, care pe pastori de la oi i-ai chemat la marita Nasterea Ta, cheama-ma si pe mine, care stau departe de Tine, pazind turma pacatelor.
    Iisuse, care prin Nasterea Ta Te-ai fagaduit sa fii cu noi totdeauna, fii si cu mine, pacatosul si intunecatul.
    Iisuse, care Te-ai nascut din Tatal fara mama si din mama fara tata, miluieste-ma si pe mine cel nascut in pacate.
    Iisuse, Cela ce Te-ai zamislit de la Duhul Sfant in pantecele Fecioarei, curateste-ma si pe mine, cel zamislit in faradelegi.
    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut peste fire, de pacatele cele peste fire, izbaveste-ma.
    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut, nu din pofta trupeasca, ci de la Duhul Sfant, potoleste toata pofta cea trupeasca de la robii Tai.
    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in noapte, din intunericul pacatului scoate-ma.
    Iisuse, Soarele Dreptatii, cu lumina cunostintei de Dumnezeu lumineaza-ma.
    Iisuse, prin Nasterea Ta, bucuria a venit la toata lumea, caci cu noi este Dumnezeu.
    Iisuse, prin Nasterea Ta, raiul s-a deschis, satana s-a biruit si noi ne-am mantuit.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 9:

    Cea negraita smerenia Cuvantului lui Dumnezeu, cu ochii mintii, mai inainte vazand-o, Avacum a strigat: de la miazazi va veni Dumnezeu Mantuitorul nostru, Caruia, intampinandu-L, sa-I cantam: Aliluia !

    Icosul 9:

    Asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unicul Sau Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, L-a trimis sa mantuiasca de pacate lumea, pe care vazandu-L in pestera nascut cu smerenie, sa-L laudam, strigand:

    Iisuse, Cela ce din dragoste pentru noi Te-ai nascut, umple inima mea de dragoste pentru Tine.
    Iisuse, Cela ce pe pamant Te-ai aratat ca sa izbavesti lumea de pacate, da-mi mie sa urasc toate pacatele.
    Iisuse, Cela ce din dragoste pentru oameni Te-ai smerit in chip de rob, da-mi dragoste si ravna pentru binele aproapelui.
    Iisuse, Cela ce Te-ai aratat ascultator voiei Tatalui, da-mi si mie ascultare de toate poruncile Lui.
    Iisuse, Cela ce prunc Te-ai adus de Sfanta Ta Maica in Biserica, da-mi sa iubesc Biserica Ta.
    Iisuse, Cela ce prin stea ai luminat pe magi, lumineaza si inima mea, pe care o a intunecat pofta cea rea.
    Iisuse, Cela ce pentru binele omenirii ai venit in lume, nu ma lipsi pe mine de binele Tau ceresc.
    Iisuse, Cela ce ai aparat pe magi de rautatea lui Irod, apara-ma si pe mine de toata rautatea omeneasca.
    Iisuse, inflacareaza-mi inima de dor pentru Tine, precum ai inflacarat inima celor trei magi.
    Iisuse, condu-ma pe calea cea sigura, care duce la Tine, precum ai condus pe magi prin stea.
    Iisuse, da-mi si-n viata aceasta, si-n cea viitoare, sa aud corul cel dulce al ingerilor.
    Iisuse, Care pentru mantuirea noastra Te-ai nascut om, mantuieste-ma pe mine, pacatosul.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 10:

    Pruncule, Iisuse, da-ne noua sa Te iubim pe Tine mai mult decat am iubit pacatul si sa facem de acum numai voia Ta cea sfanta, cantand neincetat: Aliluia !

    Icosul 10:

    Pe Hristos Cel ce S-a nascut din Fecioara Maria in chip negrait, cu in-gerii toti sa-L laudam, stigand:

    Iisuse, curatenia desavarsita, de toata intinaciunea curateste-ma.
    Iisuse, izvorul vietii, da-mi viata cea vesnica.
    Iisuse, frumusetea desavarsita, da-mi frumusetea cea dintai, pe care din cauza pacatelor am pierdut-o.
    Iisuse, blandetea desavarsita, da-mi sa fiu bland cu semenii mei.
    Iisuse, izvorul intelepciunii, intelepteste-ma.
    Iisuse, lumina cea pururea vesnica, lumineaza-ma.
    Iisuse, facatorul meu, nu ma lasa sa pier.
    Iisuse, de bolile cele trupesti, care vin pentru pacatele mele, tamaduieste-ma.
    Iisuse, de patimile cele sufletesti, curateste-ma.
    Iisuse, de gandurile cele rele, izbaveste-ma.
    Iisuse, de nalucirile diavolesti, fereste-ma.
    Iisuse, de obiceiul cel rau al patimilor, mantuieste-ma.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 11:


    Slava intru cei de sus, cetele ingeresti in Betleem, inaintea pastorilor au statut cantand, la Nasterea Ta, Hristoase, iar noi, pacatosii pe pamant Te laudam, strigand: Aliluia !

    Icosul 11:


    Dumnezeu oamenilor S-a aratat, asemenea si in pestera S-a nascut cu trup, ca pe noi cei cazuti in pacate, sa ne faca fiii Lui, pentru care, cu multumita, asa-I cantam:

    Iisuse, Cela ce ai venit in lume cu trupul, da-mi sa Te iubesc mai mult decat am iubit placerile lumii.
    Iisuse, Cela ce ai luat trup pentru mine pacatosul, da-mi sa Te iubesc mai mult decat indulcirile trupesti.
    Iisuse, Cela ce pentru pacatosi Te-ai nascut, fa-ma sa urasc din tot sufletul pacatul.
    Iisuse, Cuvantul lui Dumnezeu cel intrupat, da-mi sa nu spun niciodata cuvinte necuviincioase.
    Iisuse, Cela ce voiesti sa se mantuiasca toti oamenii, fa sa nu piara nici un suflet din cauza purtarii mele celei rele.
    Iisuse, Cela ce prin Intruparea Ta ne-ai dat noua spre viata vesnica Sfantul Trup si Cinstitul Sange al Tau, fa-ne vrednici impartasirii acestora.
    Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in pestera saraca, nu Te scarbi nici de saracia sufletului meu, cand vii sa locuiesti in el prin impartasirea cu Sfintele Taine.
    Iisuse, cand ma apropii de Tine, in Sfintele Taine, fa-ma sa vin cu toata cucernicia, cu frica, cu credinta si cu dragostea.
    Iisuse, cand ma apropii de Tine, fereste-ma de rautatea lui Irod.
    Iisuse, pe preotii Tai, cand slujesc Sfanta Liturghie, curateste-i de toata necuratia si-i fa vrednici slujirii acestei Taine dumnezeiesti.
    Iisuse, pe credinciosii Tai, care iau parte la Sfanta Liturghie, de darurile Tale cele ceresti ii impartaseste.
    Iisuse, pe cei ce iubesc buna cuviinta Bisericii Tale, cu darurile cele vesnice ii rasplateste.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 12:

    Tatal bine a voit, Cuvantul trup S-a facut si Fecioara a nascut pe Dumnezeu intrupat, cu umbrirea Sfantului Duh, Steaua vesteste, magii se inchina, pastorii se minuneaza si toata faptura se bucura, cantand: Aliluia!

    Icosul 12:

    Iata, a venit chemarea tuturor, Hristoase, curatirea, lumina, izbavirea, pacea, sanatatea, bunatatea, pe care primindu-le credinciosii cu inimi curate, sa-I strigam :

    Iisuse, Domnul pacii, potoleste razboaiele si da lumii pacea Ta.
    Iisuse, izvorul pacii, impaca pe toti care sunt invrajbiti.
    Iisuse, facatorul pacii, pe sotii care sunt despartiti, uneste-i iarasi in pace si in dragoste.
    Iisuse, Cela ce pe pamant Te-ai aratat ascultator Parintelui Tau, intoarce pe fii cu dragoste catre parintii lor.
    Iisuse, Cela ce Te-ai aratat prunc, pe copiii nostri ii ocroteste.
    Iisuse, pe cei tineri ii intelepteste si pe calea invataturilor Tale ii calauzeste.
    Iisuse, pe batrani ii sprijineste si cu darul rabdarii si al intelepciunii ii impodobeste.
    Iisuse, pe cei buni, in bunatate ii pazeste.
    Iisuse, pe cei rai, de la rautatea lor ii intoarce.
    Iisuse, pe cei rataciti de la adevar, pe calea cea dreapta ii intoarce cu bunatatea Ta.
    Iisuse, pe cei bolnavi si suferinzi ii tamaduieste.
    Iisuse, pe Sfanta Biserica Ta in pace si liniste o pazeste.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 13:


    O ! Prea dulce Iisuse, Cela ce in pestera Te-ai nascut cu trupul, primes-te si de la noi aceasta smerita rugaciune, precum ai primit daruri de la magi si cantare de la pastori, si departeaza de la noi toata rautatea, cearta, vrajmasia, obiceiul cel rau si toate ispitele si necazurile ce vin asupra noastra, ca traind in pace si buna intelegere unii cu altii, cu un gand sa Te laudam pe Tine, Dumnezeu Cel de Sus, cantand : Aliluia ! (de 3 ori).

    Apoi se zice iarasi

    Icosul 1 


    Ingerii din cer mirandu-se, ziceau: Cum Te va incapea pe Tine, Cela ce esti necuprins, cum Te va hrani cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce esti hranitorul tuturor. Iar noi de o taina ca aceasta minunand-ne, cantam Tie :

    Iisuse, Cela ce din pestera Te-ai nascut, da-ne noua har sa ne nastem spre viata de veci.
    Iisuse, Cela ce prunc Te-ai facut, da-ne noua nevinovatia pruncilor.
    Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hranit, hraneste-ne si pe noi cu bunatatile Tale cele duhovnicesti.
    Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai infasat, dezleaga-ne si pe noi de blestemul pacatului.
    Iisuse, Cela ce in brate Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului.
    Iisuse, Cela ce de stea ai fost aratat, fa sa straluceasca si peste noi lumina dumnezeirii Tale.
    Iisuse, Soarele Dreptatii, scoate-ne din intunericul pacatului.
    Iisuse, Pastorul cel bun, cauta-ma pe mine, oaia cea ratacita.
    Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorat, smerindu-Te pentru mine, da-mi si mie smerenie ca sa ma inalt la cer.
    Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-ma din robia pacatului.
    Iisuse, Cela ce ai venit sa mantuiesti lumea, mantuieste-ma pe mine, dintre toti cel mai pacatos.
    Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

    Condacul 1:


    Cela ce din veci Te-ai nascut din Tatal si la plinirea vremii Te-ai intrupat de la Duhul Sfant si Te-ai nascut cu trup din Sfanta Fecioara Maria ca sa ne mantuiesti din robia pacatului, pace lumii Tale daruieste si ne izbaveste pe noi de toate ispitele si necazurile, ca sa cantam Tie cu usurinta asa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, miluieste-ma.

    RUGACIUNE

    Stapane, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, cand Te-ai nascut din Fecioara Maria in Betleemul Iudeii, cu spaima fapturile s-au minunat si lumea s-a bucurat de Nasterea Ta, Cela ce ai facut pe om dupa chipul si asemanarea Ta si i-ai dat botezul spre pocainta; Care ne-ai adus pe noi la prea curatele zilele acestea pentru infranarea patimilor, spre nadejdea Invierii si ne indreptezi pe noi spre adevarul dumnezeirii Tale si ai lumi-nat mintea noastra spre a Te cunoaste pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici pacatele a toata lumea.Tu si acum, Stapane, Iubitorule de oameni, primeste pe robii Tai precum ai primit pe Petru, care se afundase in mare, iar mai pre urma, lepadandu-se de Tine, dar plangand cu amar, iarasi l-ai primit. Ca am auzit glas graind si magii inchinandu-se cu daruri si ingerii cantand, iar Irod tulburand-se, ca Dumezeu in trup S-a aratat spre mantuirea noastra. Pe Tine acum, Stapane, Iubitorule de oameni, toata faptura Te lauda, graind:

    Hristos Se naste, mariti-L !
    Hristos din ceruri, intampinati-L !
    Hristos pe pamant, inaltati-va !

    Puterile ingerilor se bucura, cetele mucenicilor se veselesc vazand marita si cinstita serbare, si toti dupa vrednicie o lauda cu inima si cu buzele. Si acum Bunule, Iubitorule de oameni, primeste pe robii Tai precum si plecarea genunchilor si umilinta noastra, ca plinind poruncile Tale, curati si neprihaniti, ajungand acum la cinstita Nasterea Ta, sa ne impartasim cu Prea Curatul trup si Cinstitul Sange al Tau, Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine marirea, cinstea si inchinaciunea impreuna si Tatalui si Duhului Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

    luni, 23 decembrie 2013

    Victor Socaciu - Oameni de zapada


    Ninge fără milă cu vinovăţie 
    Ca o inculpare, ca un martor mut 
    Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie 
    Se fărâmiţează ultimul salut. 

    Vai de noi, femeie, ninge-a despărţire 
    Vom pleca departe unde avem de mers 
    Ninge să despartă gheaţă şi iubire 
    Oarbe felinare trec spre univers‌ 

    Ninge sfânt şi păgân 
    Numai ochii mai ramân 
    Despărţirea s-o mai vadă 
    Ca în rest, noi ne-am stins 
    Şi-am ajuns de-atâta nins 
    Nişte oameni de zapadă. 

    Ninge peste buze, ninge peste pleoape 
    Ninge peste îngeri, ninge peste văi 
    Ninge peste clopot, ninge peste ape 
    Ninge incredibil peste ochii tăi. 

    Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă 
    Ninge fantomatic şi bacovian 
    Ninge că sunt rece, ninge că eşti dusă 
    Ninge ca la moartea ultimului an.  
    Adrian Paunescu

    sâmbătă, 21 decembrie 2013

    E ceru-n sarbatoare

    E ceru-n sãrbãtoare cand înc-un pãcãtos
    ascultã si-mplineste dorinta Lui Hristos
    si-ntoarce de la felul si drumul lui pierdut
    si Tatãl îl sfinteste cu dulcele-I sãrut.

    Dar cand pierdutu-acesta în loc sã stea smerit
    si-ascultãtor sub Crucea prin care-a fost primit
    se-ngamfã cu trufie cãlcand Cuvantul Sfant
    – întregul cer l-îngroapã sub cel mai greu mormant.

    O, cît de multi odatã cu lacrimi s-au predat
    si corul cel de îngeri cu drag s-a bucurat
    apoi curand, cand primul pãcat l-a prãbusit
    cu ce durere cerul în doliu l-a jelit!

    Cand doar pentru un suflet e-atata jale-n cer
    ce trebuie sã fie cand mii si sute pier?
    Dacã-i atîta cantec cand vine-un pãcãtos
    si-apoi cand iarãsi cade – cat sufere Hristos!

    …O, fericiti voi care pe îngeri bucurati
    rãmaneti pînã-n ceruri statornici si curati
    cãci vai de cel ce cade
    – al lui pãcat spre Har
    nu-l va plãti nici chinul cel vesnic si amar.    - Traian Dorz -Eternele poeme vol 11

    Steaua sus rasare

    Steaua sus rasare 
    Ca o taina mare 
    Steaua straluceste 
    Si lumii vesteste 

    Ca astazi Curata 
    Preanevinovata 
    Fecioara Maria 
    Naste pe Mesia 

    Magii cum zarira 
    Steaua si pornira 
    Mergand dupa raza 
    Pe Hristos sa-l vaza 

    Si daca pornira 
    Indata-L gasira 
    La Dansul intrara 
    Si se inchinara 

    Cu daruri gatite 
    Lui Hristos menite 
    Luand fiecare 
    Bucurie mare

    Care bucurie 
    Si aici sa fie 
    De la tïnerete 
    Pan-la batranete 

    Aseara pe nserate

    Aseara pe-nserate
    Fecioara Maria
    In Viflaim cetate
    Calatorind sosea.

    Si fiind obosita
    Salas isi cauta,
    Si-n Viflaimul mare
    Nimenea n-o primea.

    Atunci Sfanta Fecioara
    Din Viflaim iesea,
    Si-n camp intr-o poiata,
    Acolo s-aseza.

    Si intre dobitoace
    Pe fanul cel uscat
    Nascut-a Preacurata
    Un mare Imparat.

    Fiul incepe-a plange
    Maria-l mangaia
    O, nu plage Iisuse
    Ca tu cunosti lumea

    Ca lumea asta mare
    Prin tine s-a zidit
    Prin tine si prin Tatal
    Si Dumnezeu cel Sfant.

    S-aude glas spre seara,
    Al clopotelor cant,
    Ca vine,vine iara
    Iisus pe-acest pamant.

    El vine-n haina alba
    De ingerasi purtat
    Sa spele lumea-ntreaga
    De rau si de pacat.

    De-atunci in orice casa
    S-aud colindatori,
    Colinda lor duioasa
    Rasuna pana-n zori 

    Iata ,vin colindatori


      Iata vin colindatori,
    Florile dalbe,
    Noaptea pe la cantatori,
    Florile dalbe.

    Si ei vin mereu, mereu,
    Florile dalbe,
    Si-l aduc pe Dumnezeu,
    Florile dalbe.

    Dumnezeu adevarat,
    Florile dalbe,
    Soare-n raze luminat.
    Florile dalbe, Florile dalbe.


    vineri, 20 decembrie 2013

    Decembre

    http://www.romanianvoice.com/sounds/alifantis/Nicu_Alifantis-Decembre-GB.mp3

    "Decembre"(Bacovia)
    Te uită cum ninge decembre...
    Spre geamuri, iubito, priveşte -
    Mai spune s-aducă jăratec
    Şi focul s-aud cum trosneşte.

    Şi mână fotoliul spre sobă,
    La horn să ascult vijelia,
    Sau zilele mele - totuna -
    Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

    Mai spune s-aducă şi ceaiul,
    Şi vino şi tu mai aproape, -
    Citeşte-mi ceva de la poluri,
    Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

    Ce cald e aicea la tine,
    Şi toate din casă mi-s sfinte, -
    Te uită cum ninge decembre...
    Nu râde... citeşte nainte.

    E ziuă şi ce întuneric...
    Mai spune s-aducă şi lampa -
    Te uită, zăpada-i cât gardul,
    Şi-a prins promoroacă şi clampa.

    Eu nu mă mai duc azi acasă...
    Potop e-napoi şi nainte,
    Te uită cum ninge decembre...
    Nu râde... citeşte nainte.(George Bacovia)

    Urare de Craciun



    Primeste ninsoarea in prag de Craciun,
    Pe fulgi de zapada citeste ce-ti spun:
    - un fulg sa-ti aduca doar zile senine.
    - iar altul Credinta in ziua de maine.
    - un fulg pentru Pace.
    - un fulg-Fericire.
    - un fulg pentru vise si-alor Implinire!
    Iti place ninsoarea?
    In anul ce vine sa-ti ninga
    cu fulgii trimisi de la mine !

    Colind

    Iarna asta rece,  


    Se preumblă iară  

    Peste noi la fel.  

    Pare că-i grabită  

    Şi-a uitat năframa  

    Albă, sus la Domnu’n cer.  

    Şi-a rămas pămăntul  

    Îmbrăcat în cetini,  

    Aşteptănd petala crinului  

    Să ningă, peste el.  

    Tu deschide poarta,  

    Să vină Crăciunul,  

    Leru’i, ler..  



    Vine astăzi Domnul,  

    Pruncul de lumină  

    Din seninul cer.  

    Primeste’ţi casa !  

    Inteţeste focul,  

    Să ardă pelinul  

    Şi tristeţea toată,  

    Să rămana clipa  

    Albă, nepătată,  

    Leru’i, ler…  




    Candela’ţi aprinsă,  

    Plină de iubire  

    Luminează’ti viata,  

    Cerul şi pămăntul  

    Căntă împreuna,  

    Leru’i, ler…  



    foto:sursa internet (Camelia Cristea) 




    miercuri, 18 decembrie 2013

    Marian Moise -Colinde

    Colindul Sfintei Treimi - Manastirea Diaconesti (+playlist)

    luni, 16 decembrie 2013

    Doamne,Cel ce vii in taina


    (inspirata de o rugaciune a parintelui Arsenie Boca) 



    “Doamne Cel ce vii in taina printre oameni” 

    Ai mila de mine, te rog nu ma izgoni. 



    Ajuta-ma sa ma vindec de minciuna, 

    De invidie, de lacomie si sa lucrez fapta buna. 

    Lumineaza-mi gandurile intunecate si rele 

    Nu lasa nici umbra sa cada macar peste ele! 



    “Doamne cel ce vii in taina printre oameni” 

    Vino la indrazneata-mi chemare sa ma alini. 



    Pacate si patimi necredinta si uraciune, 

    Iubire de avutie si lipsa de fapte bune 

    Inchisoare-au zidit in care in lanturi Te-am pus 

    Pe Tine care in fiecare clipa m-ai iubit nespus. 



    “Doamne Cel ce vii in taina printre oameni” 

    Scapa-ma de-ale lumii desertaciuni. 



    Arde cu dragostea Ta cea fara masura 

    Spinii pacatelor mele si pleava de ura. 

    Esti atat de aproape, as vrea sa Te gasesc 

    Ajuta-ma prin ochii Tai lumea sa o privesc. 



    “Doamne Cel vii in taina printre oameni. “ 

    La Tine alerg. Afara de Tine nu am pe nimeni. 



    Dorina Stoica

    Imagine de pe Biserica Draganescu 
    sursa:http://confluente.ro/

    De ce umbla preotul cu icoana inaintea Craciunului?

     Umblatul cu icoana este vestirea unei mari bucurii, fie a Nasterii Domnului, cand intreaga faptura vazuta si cea nevazuta se pregateste de sarbatoarea Intruparii Fiului lui Dumnezeu, fie a Botezului Mantuitorului, cand apele se sfintesc si intreaga natura se innoieste.

    Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi. Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.

    Umblatul cu icoana inaintea Craciunului

    Umblatul cu icoana pentru a vesti Nasterea Domnului este o randuiala foarte veche, urmele ei pierzandu-se in anii de inceput ai erei crestine. Astfel, aceasta traditie ne apare inca din primele secole ale crestinismului, inca de pe cand sarbatoarea Nasterii Domnului si cea a Bobotezei se sarbatoreau impreuna, in ziua de 6 ianuarie.

    Sarbatoarea Epifaniei (a Aratarii Domnului), cum erau numite cele doua mari praznice, s-a sarbatorit astfel pana in anul 379, cand cele doua mari sarbatori s-au separat in doua zile diferite. Din anul 379, Craciunul a inceput a se sarbatori la data de 25 decembrie, umblatul cu icoana fiind inca de atunci ceva binecunoscut.

    Umblatul cu icoana inaintea Craciunului este o frumoasa slujba misionara, avand mareata datorie de a anunta nespusa dragoste a lui Dumnezeu fata de om, anume aceea de a se intrupa "pentru noi si pentru a noastra mantuire". Se vede cum aceasta vizita a preotului pe la casele crestinilor este o datorie, ca un fel de strigat de bucurie ce nu poate fi oprit.

    Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. Astfel, in functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. La sate, aceasta vestire se petrece in chiar ajunul Craciunului, ori cu vreo doua zile mai inainte. In schimb, la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii pot incepe chiar cu cateva zile bune mai devreme.

    Preotul isi pune doar epitrahilul (dintre vestmintele liturgice), iar in mana poartaicoana Nasterii Mantuitorului. Impreuna cu un dascal, care il insoteste, si cu credinciosii la care se opreste, preotul canta Troparul Nasterii Domnului, dand celor de fata spre sarutare, rand pe rand, icoana Nasterii Domnului. Bucuria Nasterii Domnului se pregusta inca de pe acum.

    Credinciosii simt mare bucurie fata de aceasta vizita a preotului cu icoana. Preotul vine cu Sfanta Icoana in casa fiecaruie, binecuvantand pe toti cei de fata, cat si pregatirile casei pentru intampinarea maretului eveniment al Nasterii. Fiecare dintre cei ai casei se ingrijeste de cate ceva, colindele se aud lin spre seara, parintele ciocane la usa purtand in maini Sfanta Icoana a Nasterii Domnului, credinciosii se umplu de bucurie sfanta, totul vesteste sarbatoarea.

    In comunitatea rurala traditionala, dupa momentul cantarii troparului Nasterii, preotul binecuvanta alimentele pregatite cu grija si asezate pe masa, langa icoane. Dupa ce alimentele au fost binecuvantate pot fi oferite de pomana pentru sufletele celor adormiti, astfel incat si acestia sa se bucure de de vestea cea minunata a Nasterii Domnului. Pentru sufletele celor adormiti se pregatesc colacei, bob fiert, grau fiert, prune uscate, sarmalute de post, precum si fructe, printre care mere si nuci.

    Cu toate acestea, sunt inca si unii dintre cei aflati in parohie care nu se bucura de acest lucru, ba mai mult se arata chiar mahniti de vizita preotului, neprimindu-l pe acesta in casele lor, pentru a vesti Nasterea Domnului. "Vine prea tarziu sau prea devreme. Ne deranjeaza.” Acestea sunt gandurile unora ca acestia. Cei care nu vibreaza deloc la aceasta sunt, in mare parte, oameni de la oras, la tara pastrandu-se inca mult mai vie constiinta bucuriei Craciunului, vestita prin preot. Preotul insa nu se supara, caci el are datoria de a vesti celor ce au „urechi de auzit” si de a mangaia pe cei bucurosi de Nasterea Domnului.

    Frumos da marturie un suflet cuprins de nostalgia copilariei, spunand astfel: "Ce pacat ca sunt din ce in ce mai putini oameni care sa iasa din casa si sa vada "pe unde a ajuns parintele", asa cum faceau parintii si vecinii mei. Cat de mult mi-as dori sa-l mai aud pe tata spunand: "E pe la nea Ion", adica la cinci case distanta de noi.

    sursa:www.crestinortodox.ro   

    duminică, 15 decembrie 2013

    Pescarus pe marea vietii

    Sunt pescăruş pe marea-nvolburată-a vieţii   
    Şi port pe aripi albe doruri ancestrale,   
    Cu-amărăciune mă întâmpină scaieţii   
    Când mă opresc pe ţărmul mângâierii Tale,   
      
    Să-mi oblojeşti nevindecate răni din suflet   
    Şi să mă luminezi cu binecuvântare,   
    Un sâmbure de-ncredere să-mi pui în umblet   
    Şi mir divin din sfintele-Ţi mărgăritare.   
      
    În zborul meu pe culmile răbdării sfinte   
    Voi înşira mătănii în lumina lunii,   
    La Tine voi veni, să-mi dăruieşti, Părinte,   
    Credinţă, să îngenunchez precum străbunii.   
      
    În aripi să-mi strecori o pace infinită,   
    Să pot zbura spre înălţimea rugăciunii,   
    Iar mintea, rogu-Te, să-mi fie-mpărtăşită   
    Cu pâinea şi cu vinul dulce-al sfiiciunii!   

    marți, 10 decembrie 2013

    Despre prietenie

    Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat? Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el? Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat. Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.

    Vederea   unui   prieten   îmbracă   inima   în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple   sufletul   de   o   fericire   nespusă;   chiar   numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă. Vorbim  despre  prietenii   buni,  care   sunt  devotaţi   şi jertfelnici.

    Vorbim despre acei care ard de prietenie. Dacă vreunul din voi are un prieten din aceştia, va recunoaşte că spun drept şi de l-ar vedea în fiecare zi şi tot nu s-ar sătura – şi-i doreşte ceea ce sieşi îşi doreşte. Ştiu pe cineva care cerea sfinţilor să se roage mai întâi pentru prietenul său şi după aceea şi pentru sine. Atât de mare dar este un prieten adevărat, că de dragul lui, îţi sunt scumpe unele locuri şi unele vremuri.

    După cum un trup frumos sau o floare aleasă răspândesc o mireasmă în jurul lor, tot astfel prietenii lasă ceva din farmecul lor locurilor pe unde au trecut; aşa că, adesea, aflându-ne acolo fără ei, plângem şi suspinăm, aducându-ne aminte de vremea petrecută împreună.

    Nu putem arăta prin grai bucuria pe care ne-o dăruieşte întâlnirea cu prietenii, numai aceia o cunosc că au încercat-o. Dacă un prieten ne porunceşte ceva, îi mulţumim, dacă stă la cumpănă, ne mâhnim. Nu e nimic din ce-i al nostru, care să nu fie şi al lor. Chiar de dispreţuim bunurile pământeşti – din pricina prietenilor noştri nu am vrea să părăsim lumea aceasta; ei ne sunt mai dragi ca lumina zilei. Vreau să vă dau o pildă de prietenie.

    Prietenii – desigur prietenii după Hristos – trec cu vederea şi pe părinţi şi pe copii. Să nu-mi spui de cei de acum care, împreună cu celelalte, au lepădat şi acest bun al [prieteniei adevărate]. Gândeşte-te la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii lor, ci la credincioşii [simpli]. „Sufletul şi inima tuturor”, zice [Scriptura], „era una; şi nici unul nu zicea că ceva din cele ce le avea este al lui.  Şi se împărţea fiecăruia după cum avea fiecare nevoie” (Fapte 4, 32-35). Nu era atunci „al meu” şi „al tău”. Aceasta înseamnă prietenie: să nu socotească cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca ale aproapelui, şi cele ale sale să-i fie străine.

    Mare [lucru] este prietenia! Atât de mare, încât nimeni nu ar putea să o înveţe [de la altul], nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze, în afara trăirii ei. Acest lucru a produs ereziile, acest fapt îi face pe păgâniră sa fie încă păgâni?  Prietenul nu vrea să poruncească, nici să conducă  ci are bucurie  mai degrabă dacă este condus şi i se porunceşte. El vrea mai degrabă sa dăruiască [charizomai] decât să primească vreun dar, căci el iubeşte pe prieten şi nu se mai satură de dorirea lui. Aşa de mult îl iubeşte. Nu se desfătează aşa de mult când i se face lui bine, ca atunci când face el bine. Vrea mai degrabă ca acela să fie mai presus decât să-i fie datornic. Vrea mai degrabă ca el să-i fie datornic aceluia decât să-l aibă ca datornic. Şi vrea să-i dăruiască, dar nu vrea să pară că dăruieşte, ci că de fapt îi este dator celuilalt.

    Dragostea pe care trebuie să o arătăm unii fată de alţii trebuie să depăşească apropierea ce există între prieteni. Se cade să fie atât de mare cât este de mare dragostea unui mădular al corpului nostru faţă de alt mădular. In adevăr, un mădular n-ar putea să zică altuia, căci ar fi de râs : Ce legătură şi ce apropiere am eu cu tine? Tot astfel nici un om n-ar putea să zică aşa fratelui său. Chiar dacă nu ţi-i rudă şi nici prieten, totuşi este om, are aceeaşi fire ca şi tine, are acelaşi Stăpân şi s-a născut pe acelaşi pământ. Cu privire la bani, lăudăm pe cei care nu au nicio datorie; cu privire la dragoste, însă, pe aceia îi aplaudăm şi-i admirăm care sunt necontenit datori. Să fim convinşi deci de aceste cuvinte şi să ne iubim unii pe alţii.

    Dacă cineva ar vrea să se despartă de tine, tu nu sfărâma legătura dragostei şi nici nu rosti acel cuvânt de gheaţă: „Dacă mă iubeşte, îl iubesc şi eu!” Este la fel cu a zice: „Dacă nu mă iubeşte ochiul cel drept, îl scot!” Dimpotrivă, când nu vrea să te iubească, atunci arată-i mai multă dragoste ca să-l atragi spre tine. Căci cu adevărat este mădular al tău. Când un mădular s-a rupt din trupul nostru din vreo nenorocire oarecare, facem tot ce se poate şi ne arătăm atunci mai mare grijă ca să-l punem la locul lui iarăşi. Aşa trebue să ne purtăm şi cu cei care nu ne arată dragoste. Atunci este răsplata noastră mai mare, când vom atrage prin dragostea noastră, pe cel care nu vrea să ne iubească.

    Dacă Domnul ne porunceşte să chemăm la cină sau la ospăţ pe cei care nu pot să ne răsplătească spre a avea şi mai mare răsplată de la Dumnezeu, cu cât mai mult trebuie să facem aceasta când este vorba de dragoste. Dacă iubeşti pe cel care te iubeşte, ti-ai primit răsplata; dar dacă iubeşti pe cel care nu te iubeşte, îţi este dator Dumnezeu în locul aceluia. Dar în afară de aceasta: Când te iubeşte cineva nu trebue să-ţi dai multă silinţă să-l iubeşti şi tu; când însă nu te iubeşte, ai nevoie de ajutor. Să nu faci, deci, pricină de trândăvie pricina dragostei ! Nici nu spune: „Nu-mi pasă de el dacă e bolnav !” Căci este o boală răcirea dragostei. Ci tu încălzeşte ceea ce s-a răcit. Daca vrei să fii iubit mult, iubeşte şi tu mult ! Când nu iubim puternic pe cineva să nu cerem nici de la acela, chiar dacă ar fi mare, chiar dacă ar fi celebru, să ne iubească puternic ; dar când iubim pe cineva cu căldura şi sinceritate, chiar dacă cel iubit este mic si neînsemnat, atunci dragostea aceluia faţă de noi ne inconjoară cu cea mai mare slavă.

    Sf. Ioan Gură de Aur

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More