• vineri, 24 ianuarie 2014

    Acatistul Sfintei Xenia de Sankt Petersburg

    (pomenirea la 24 ianuarie si 11 septembrie)

    Condacul 1
    Ţie celei alese, bineplăcutei lui Dumnezeu şi nebunei pentru Hristos, sfântă şi fericită maică Xenia, care ai ales nevoinţa răbdării şi relei pătimiri, cântare de laudă îţi aducem toţi cei ce cinstim sfântă pomenirea ta. Iar tu ne apără de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să strigăm ţie:
    Bucură-te sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

    Icosul 1
    Vieţii îngereşti ai râvnit maică fericită, căci după moartea soţului tău ai lepădat frumuseţea lumii acesteia şi toate cele din ea: pofta ochilor, pofta trupului şi trufia vieţii, dobândind nebunia cea pentru Hristos. Pentru aceasta auzi acum de la noi smerite laude:
    Bucură-te, că te-ai asemănat prin viaţa ta sfântului Andrei celui nebun pentru Hristos;
    Bucură-te, că lepădându-te de numele tău, cu numele celui adormit te-ai numit;
    Bucură-te, că nebunia cea pentru Hristos ai început-o luând numele soţului tău Andrei ;
    Bucură-te, căci numindu-te cu nume bărbătesc neputinţa femeiască ai lepădat;
    Bucură-te, că toată avuţia ta ai împărţit-o oamenilor buni şi săracilor;
    Bucură-te, că pentru Hristos ai primit sărăcia cea de bunăvoie;
    Bucură-te, că prin nebunia ta ne-ai învăţat să lepădăm cugetarea cea deşartă a acestui veac;
    Bucură-te, bună mângâietoare a tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 2-lea
    Văzând străină petrecerea ta, că ai defăimat toată odihna şi bogăţia lumească, rudeniile tale cele după trup te-au crezut ieşită din minţi; dar locuitorii cetăţii lui Petru văzând neagonisirea şi sărăcia ta cea de bună voie au cântat lui Dumnezeu : Aliluia!

    Icosul al 2-lea
    Înţelepciunea cea dată ţie de Dumnezeu ai cunoscut-o, sfântă Xenia sub nebunia cea părută, în deşertăciunea marelui oraş vieţuind ca o locuitoare a pustiei şi înălţând neîncetate rugăciuni lui Dumnezeu. Iar noi, minunându-ne de această petrecere a ta îţi aducem unele ca acestea:
    Bucură-te, ceea ce ai primit pe umerii tăi greaua cruce a nebuniei pentru Hristos, dată ţie de Dumnezeu;
    Bucură-te, ceea ce ai ascuns strălucirea aurului prin nebunia cea părută;
    Bucură-te, că ai dobândit darul înainte-vederii prin înalta ta smerenie şi prin nevoinţa rugăciunii;
    Bucură-te, că ai folosit darul tău spre binele şi mântuirea celor în suferinţe;
    Bucură-te, ceea ce ca o mai înainte-văzătoare ai zărit suferinţele omeneşti în necuprinse depărtări;
    Bucură-te, ceea ce ai proorocit femeii celei bune despre naşterea fiului ei;
    Bucură-te, că pentru acea femeie ai cerut prunc de la Dumnezeu;
    Bucură-te, ceea ce ai învăţat pe toţi să alerge la Dumnezeu prin rugăciune;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 3-lea
    Cu puterea cea dăruită de sus ţie de la Dumnezeu, bărbăteşte ai răbdat arşiţa şi gerul cumplit, răstignindu-ţi trupul cu patimile şi poftele lui. Pentru aceasta, luminată fiind de Duhul Sfânt, neîncetat ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 3-lea

    Având o, fericito, cerul ca acoperământ şi pământul aşternut trupului, ai lepădat plăcerile trupeşti de dragul împărăţiei lui Dumnezeu; iar noi văzând o asemenea minunată vieţuire, cu străpungere de inimă strigăm ţie:
    Bucură-te, că ţi-ai dăruit oamenilor locuinţa ta pământească;
    Bucură-te, ceea ce ai căutat şi ai primit acoperământ ceresc;
    Bucură-te, ceea ce neavând nimic pe pământ, pe toţi îi îmbogăţeşti duhovniceşte;
    Bucură-te, ceea ce ne înveţi răbdarea prin vieţuirea ta;
    Bucură-te, ceea ce ai arătat oamenilor dragostea lui Dumnezeu;
    Bucură-te, cea împodobită cu roadele evlaviei;
    Bucură-te, ceea ce ai arătat lumii răbdarea şi nerăutatea;
    Bucură-te, calda nostră mijlocitoare înaintea scaunului Celui Prea Înalt;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bine primită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 4-lea
    Prin blândeţe şi nerăutate biruit-ai, fericită maică, viforul vieţii lumeşti ce tulbura cetatea lui Petru şi ai dobândit despătimirea de cele stricăcioase. Pentru aceea şi cânţi acum lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 4-lea
    Auzind despre tine că – pătimind pentru Hristos – dai mângâiere celor necăjiţi, întăreşti pe cei neputincioşi, şi îndrumi pe calea cea dreaptă pe cei rătăciţi, oamenii aflaţi în suferinţă alergau la tine strigând:
    Bucură-te, ceea ce ai iubit cu toată inima calea lui Hristos;
    Bucură-te, ceea ce ai purtat cu bucurie crucea lui Hristos;
    Bucură-te, ceea ce ai răbdat toate ispitele din partea lumii, trupului şi diavolului;
    Bucură-te, ceea ce ai cu îmbelşugare darurile lui Dumnezeu;
    Bucură-te, ceea ce ai arătat dragoste pentru aproapele;
    Bucură-te, ceea ce ai mângâiat pe oamenii aflaţi în suferinţă,
    Bucură-te, ceea ce ai şters lacrimile celor ce plângeau;
    Bucură-te, cea încălzită în chip minunat de harul Sfântului Duh;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 5-lea
    Stea purcezătoare de la Dumnezeu s-a arătat sfinţenia ta, fericită Xenia, luminând zarea cetăţii lui Petru; că oamenilor ce piereau în nebunia păcatului le-ai arătat calea mântuirii, chemând pe toţi la pocăinţă, ca să aducă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

    Icosul al 5-lea
    Văzând cum te nevoiai în rugăciune, răbdând gerul şi arşiţa, oamenii binecinstitori se străduiau să micşoreze patimile tale, aducându-ţi îmbrăcăminte şi hrană. Dar tu pe toate le împărţeai săracilor, voind a-ţi păstra nevoinţa. Iar noi, minunându-ne de sărăcia ta cea de bună voie, îţi spunem unele ca acestea:
    Bucură-te, ceea ce ai suferit de bună voie arşiţa şi gerul pentru Hristos;
    Bucură-te, ceea ce în rugăciune ai petrecut necontenit;
    Bucură-te, că ai izbăvit din multe nevoi cetatea lui Petru prin priveghe-rile de toată noaptea;
    Bucură-te, ceea ce de multe ori ai întors de la ea mânia lui Dumnezeu;
    Bucură-te, ceea ce nopţile le petreceai pe câmp în rugăciune;
    Bucură-te, ceea ce ai gustat dulceaţa Raiului prin sărăcia duhovni-cească;
    Bucură-te, că prin această dulceaţă, toate cele lumeşti le-ai lepădat;
    Bucură-te, ceea ce petreceai cu totul în Dumnezeu;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 6-lea
    Sfinţenia vieţii tale, de Dumnezeu fericito, o propovăduiesc bogaţi şi săraci, bătrâni şi tineri, toţi cei izbăviţi prin tine din felurite boli, nevoi şi necazuri. Pentru aceasta şi noi, preamărindu-te, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 6-lea
    Strălucită slava nevoinţelor tale, fericită maică, atunci când aduceai pietre noaptea, în taină, pentru cei ce clădeau biserica cimitirului, uşurând astfel truda celor ce lucrau la ridicarea zidurilor. Cunoscând acestea, şi noi păcătoşii, îţi grăim:
    Bucură-te, ceea ce ne înveţi să săvârşim în taină fapte bune;
    Bucură-te, ceea ce îi chemi pe toţi să se nevoiască pentru dreapta credinţă;
    Bucură-te, ceea ce ajuţi celor ce zidesc bisericile lui Dumnezeu;
    Bucură-te, ceea ce ai iubit sfinţenia bisericilor;
    Bucură-te, ceea ce uşurezi strădaniile noastre pe calea mântuirii;
    Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce aleargă la tine;
    Bucură-te, buna mângâietoare a celor scârbiţi;
    Bucură-te, cereasca ocrotire a cetăţii lui Petru;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 7-lea
    Voind a izbăvi de suferinţă pe doctorul care îşi plângea soţia răposată, ai poruncit unei oarecare fecioare să alerge la Ohta şi aflându-şi acolo soţul, să-l mângâie. Şi făcându-se precum ai zis, mai apoi şi ei bucurându-se au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
    Icosul al 7-lea
    Minune nouă ai arătat prin rugăciune ta, fericită maică, atunci când ai zis femeii celei bine cinstitoare: ’’Ia bănuţul, are să se stingă’’, proorocind prin aceasta despre focul care cuprindea casa ei: iar prin rugăciune ta stingându-se văpaia şi noi cunoscând aceasta, te lăudăm aşa:
    Bucură-te, ceea ce stingi durerile oamenilor;
    Bucură-te, ceea ce ai îndrăznire către Dumnezeu pentru cei aflaţi în suferinţă;
    Bucură-te, făclie nestinsă, care arzi ca lumină puternică în rugăciune către Dumnezeu;
    Bucură-te, mijlocitoarea noastră în nevoi şi în necazuri;
    Bucură-te, ceea ce scoţi din groapa pierzării pe cei stăpâniţi de patimi;
    Bucură-te, ceea ce fereşti pe fecioarele cele binecinstitoare de căsătorii cu nelegiuiţii;
    Bucură-te, ceea ce izbăveşti din deznădejde pe cei răniţi de defăimări;
    Bucură-te, grabnică ajutătoare celor târâţi, prin judecăţi nedrepte;
    Bucură-te, sfântă Xenia rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 8-lea
    Ca o străină fără adăpost ai străbătut calea vieţii în cetatea de scaun a patriei tale pământeşti suferind cu mare răbdare necazurile şi defăimările; iar acum, petrecând în Ierusalimul de sus, cu bucurie cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 8-lea
    Fost-ai tuturor toate, fericită maică Xenia: celor scârbiţi mângâiere, celor neputincioşi acoperământ şi ocrotire, celor întristaţi bucurie, celor săraci scăpare, celor bolnavi tămăduire, pentru aceasta noi toţi grăim către tine:
    Bucură-te, că locuieşti în sălaşurile cele de sus;
    Bucură-te, că te rogi pentru noi păcătoşii;
    Bucură-te, că ai arătat chipul cel bun al slujirii lui Dumnezeu;
    Bucură-te, acoperitoarea celor înjosiţi şi prigoniţi;
    Bucură-te, ceea ce ajuţi cu rugăciunile tale poporul drept măritor;
    Bucură-te, că acoperi pe cei asupriţi care se roagă ţie;
    Bucură-te, ceea ce înţelepţeşti pe asupritori;
    Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe cei necredincioşi şi batjocoritori;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 9-lea
    Toate chinurile le-ai suferit, fericită maică: sărăcia trupească, foamea şi setea, încă şi defăimarea de la oamenii cei nelegiuiţi, care te socoteau ieşită din minţi. Ci tu rugându-te lui Dumnezeu, totdeauna Îi strigai: Aliluia!

    Icosul al 9-lea
    Ritorii cei mult grăitori nu pot pricepe cum ai mustrat prin nebunia ta nebunia lumii acesteia, şi prin neputinţa ta părută ai ruşinat pe cei puternici şi înţelepţi, care nu au cunoscut puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Dar noi cei ce am primit ajutorul tău îţi vom aduce unele ca acestea:
    Bucură-te, purtătoarea de dumnezeiescul Duh;
    Bucură-te, ceea ce împreună cu apostolul Pavel te lauzi cu neputinţa ta;
    Bucură-te, ceea ce ai mustarat lumea cu păruta ta nebunie;
    Bucură-te, cea ce ai iubit din toată inima bunătăţile cele cereşti;
    Bucură-te, ceea ce ne chemi pe calea mântuirii;
    Bucură-te, înfricoşătoare mustrătoare a păcatului beţiei;
    Bucură-te, ceea ce ai fost tuturor milostiv doctor fără de arginţi;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 10-lea
    Vrând să-ţi mântuieşti sufletul, ţi-ai răstignit patimile şi poftele trupului şi lepădându-te de sineţi pentru totdeauna, ţi-ai luat pe umerii tăi crucea şi ai urmat cu toată inima lui Hristos, cântându-i: Aliluia!

    Icosul al 10-lea
    Zid tare şi liman neînviforat te-ai arătat celor ce se roagă ţie, maică Xenia. Pentru aceasta şi pe noi ne apără cu rugăciunile tale de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, ca să strigăm ţie:
    Bucură-te, ceea ce ne îndemi la osteneală duhovnicească;
    Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de cursele vrăjmaşilor;
    Bucură-te, tămâie duhovnicească, adusă prinos lui Dumnezeu;
    Bucură-te, ceea ce aduci dumnezeiasca pace în inimile oamenilor;
    Bucură-te, ceea ce stingi duhul răutăţii în inimile celor înverşunaţi;
    Bucură-te, ceea ce dai binecuvântare copiilor celor buni;
    Bucură-te, ceea ce tămăduieşti de boli prin tainica ta rugăciune;
    Bucură-te, ceea ce ai arătat înţelepciunea lui Dumnezeu lumii celei înrăite;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 11-lea
    Cântare de laudă îţi aduc, fericită Xenia, cei izbăviţi din nevoi, din necazuri şi din toată ispita prin rugăciunile tale şi împreună cu tine strigă lui Dumnezeu, bucurându-se: Aliluia!

    Icosul al 11-lea
    Lumină strălucitoare s-a arătat viaţa ta, sfântă maică, luminând oamenilor în întunericul acestei vieţi, căci tu ai izbăvit din mocirla păcatului pe cei căzuţi şi spre lumina lui Hristos i-ai povăţuit. Pentru aceasta după datorie auzi de la noi:
    Bucură-te, ceea ce luminezi poporul dreptslăvitor cu lumina lui Dumnezeu;
    Bucură-te, bineplăcuto a lui Dumnezeu, care în lume ai arătat virtuţi mai presus de lume;
    Bucură-te, ceea ce prin multe strădanii ai dobândit mult har;
    Bucură-te, că ai strălucit în întunericul păcatului, prin harul lui Dumnezeu;
    Bucură-te, ceea ce dai mână de ajutor celor ce deznădăjduiesc pe calea mântuirii;
    Bucură-te, ceea ce întăreşti în credinţă pe cei neputincioşi;
    Bucură-te, ceea ce ruşinezi duhurile răutăţii;
    Bucură-te, că ai uimit şi pe îngeri cu vieţuirea ta;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 12-lea
    Har îmbelşugat izvorăşti, fericită maică Xenia, tuturor celor ce cinstesc pomenirea ta şi aleargă sub acoperământul rugăciunilor tale. Pentru aceasta izvorăşte-ne cu îmbelşugare tămăduiri de la Dumnezeu şi nouă, care ne rugăm ţie, ca să cântăm cu toţii: Aliluia!

    Icosul al 12-lea
    Cinstind fericită maică, multele tale minuni, te lăudăm şi cu toată osârdia ţie ne rugăm: nu ne lăsa pe noi, păcătoşii, în toate întâmplările cele întristătoare, ci roagă pe Domnul puterilor ca să nu cădem din credinţa noastră ortodoxă, în care prin tine fiind întăriţi, cu bună nădejde să-ţi strigăm:
    Bucură-te, ceea ce ne înveţi să suferim alături de cei necăjiţi;
    Bucură-te, ceea ce cu toată osârdia ne îngrijeşti în suferinţele noastre;
    Bucură-te, ceea ce ne înveţi a ne răstigni patimile şi poftele trupeşti;
    Bucură-te, mijlocitoarea şi acoperitoarea celor ce cinstesc pomenirea ta;
    Bucură-te, că ai străbătut calea cea cu osteneală;
    Bucură-te că prin aceasta ai dobândit veşnica mântuire;
    Bucură-te, cea care veseleşti pe cei ce aleargă la mormântul tău; Bucură-te, ceea ce mijloceşti pururea pentru mântuirea poporului celui dreptmăritor;
    Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!


    Condacul al 13-lea
    O, Sfântă maică Xenia, care în viaţa ta ai purtat – pentru dragostea Mântuitorului tău – o cruce atât de grea. Primeşte de la noi, păcătoşii, această rugăciune adusă ţie. Îngrădeşte-ne cu rugăciunile tale de ispitirile duhurilor întunericului şi ale tuturor care cugetă rele asupra noastră. Roagă pe Atotînduratul Dumnezeu să ne dăruiască putere şi virtute, ca fiecare din noi luându-şi crucea şi urmând lui Hristos să-I cânte în vecii nesfârşiţi împreună cu tine: Aliluia !

    (Acest condac se citeşte de trei ori, apoi din nou icosul 1 şi condacul 1).



    Rugăciune

    către Sfânta şi Fericita maica noastră Xenia,

    cea nebună pentru Hristos

    O, sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Prea Înalt, şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înaintevederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineânmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia ce eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, deci petreci şi împreună cu noi: primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii. Ajută, sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi cu credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi în nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Dumnezeu Cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    duminică, 12 ianuarie 2014

    Botezul Domnului

    Prăznuind Dumnezeiasca Arătare, să ne mutăm cu gândul la locul întâmplării şi să luăm aminte cu înţelegere la cele ce au loc acolo! 

    Botezul Domnului

    Îl vedeţi la mal pe Sfântul Ioan, în strai din păr de cămilă, încins peste coapse cu curea din piele. Îl înconjoară mulţime fără număr de popor din Ierusalim, din Iudeea şi din tot ţinutul Iordanului. Botezul Mântuitorului numai ce s-a sfârşit, şi ochii tuturor sunt aţintiţi la Fiul Omului, Care Se ridica din apă. Ei nu mai văd nimic altceva. Voi faceţi însă ager prin credinţă ochiul minţii voastre şi în urma lui Ioan, trecând de acestea pe care le văd toţi, opriţi-vă privirea plină de luare-aminte asupra celor pe care nu le vede toată lumea: cerul deschis, porumbelul care se pogora şi glasul ce s-a auzit: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care bine am voit! (Mt. 3, 17).

    Să vă opriţi privirile şi să nu vă desprindeţi luarea-aminte de această privelişte minunată! O! Cine va da cuvântului nostru putere ca să cântăm după vrednicie slavă lui Dumnezeu Care S-a arătat la Iordan în Trei Ipostasuri!

    Împreună cu raiul pierdut, şi cerurile au fost închise de dreptatea lui Dumnezeu – dar după cum nici măcar un stăvilar trainic nu poate opri un mare potop de apă, şi tăria dreptăţii s-a topit în cele din urmă de la focul iubirii lui Dumnezeu, şi iată că s-au deschis cerurile. Aşa ne deschidem şi noi, fraţilor, toate puterile firii noastre, să-L primim cu nesaţ pe Dumnezeu, Care S-a descoperit nouă, şi să ne desfătăm de Dânsul. Să ne hrănim cu El toate simţurile, toate gândurile şi poftele.
    Suntem cufundaţi în beznă, dar iată aici lumină îmbelşugată. Suntem loviţi de o tristă dezbinare atât faţă de cer, cât şi faţă de noi înşine, dar iată aici împăcare atotînviorătoare. Suntem istoviţi de neputinţă, dar iată aici izvor nesecat al puterilor de tot felul!

    Aşadar, precum după îndelunga întunecime a nopţii toată făptura însetează de lumină şi năzuieşte cu dorire să primească cele dintâi raze ale soarelui ce răsare, aşa şi noi, aţintind la Dumnezeiasca Arătare ochiul luminat de credinţă al minţii, să primim cu poftă razele aducătoare de veselie ale dumnezeieştii rânduieli a mântuirii noastre, pe care le trimite cuvântul cel milostiv al lui Dumnezeu-Tatăl, şi să ne îndulcim de ele. Precum făptura zgribulită de frigul iernii întâmpină cu lăcomie primăvara, ce rupe legăturile gerului, şi primeşte din nou o înviorare plină de armonie, aşa şi noi să primim cu inimă înviorată de nădejdea mântuirii împăcarea care răsare în Domnul Cel botezat, şi să ne îndulcim de ea!
    Precum în vremea arşiţei verii pământul însetat soarbe cu toate gurile sale ploaia care se pogoară la el din cer, aşa şi noi să primim cu toată dorirea sufletului puterile de tot felul, care sunt gata să se reverse asupra noastră de la Duhul, Ce Se pogoară în chip de porumbel, şi să ne îndulcim de aceasta!

    Dar de ce să ne poftim pe noi înşine la aceasta? Căci doar n-am fost aduşi deja cu toţi în toată iconomia mântuirii, şi ca atare n-ar trebui să fie toţi şi luminaţi, şi împăcaţi, şi învioraţi? Ce bine ar fi fost însă să fie aşa! Cândva, pomenind de Ioan Botezătorul, Domnul le-a zis iudeilor cu dojană: „El era făclie, care arde şi luminează, iar vouă vi s-a făcut de căutarea altor plăceri în ceasul când a luminat el”.

    Iată că an de an în Sfânta Sa Biserică Domnul trimite şi asupra noastră lumina Dumnezeieştii Sale Arătări de la Iordan, din vremea lui Ioan. Oare nu El ne spune prin aceasta: „Iată, unde este lumina care arde şi luminează!”? Aveţi grijă, deci, să nu vi se facă poftă de altceva decât de a vă bucura în ceasul când luminează El. Luaţi seama, dar, fraţilor, căci cu primejdie umblaţi! Oare chemările amăgitoare ale vrăjmaşilor mântuirii noastre nu ne înşeală uneori auzul?

    Înţelepciunea cea deşartă şi mincinoasă îmbie: „Veniţi la mine, la mine este lumina” — însă la ea nu este lumina, ci numai o nălucă a luminii, şi cei care o ascultă numesc lumina întuneric şi întunericul – lumina.

    Lumea cheamă: „veniţi la mine, eu vă voi da pace!” — însă la ea nu este pace, ci o nălucă a păcii şi cei care se lasă momiţi de ea, descoperind-o târziu, o osândesc mustrător, zicând: „Pace! Pace! Şi unde este pacea?”

    Stăpânitorul acestei lumi făgăduieşte lărgime, şi viaţa, şi putere, şi îndestulare – însă la el nu e nici putere, nici libertate, nici îndestulare, ci numai o nălucă a acestora, şi cei amăgiţi de el au doar nume că sunt vii, liberi şi îndestulaţi, însă de fapt sunt robi căldicei, chinuiţi de lipsuri.

    Grăbiţi-vă, fraţilor, să căpătaţi deprinderea de a deosebi toate acestea în lumina Dumnezeieştii Arătări, şi nu vă lăsaţi atraşi de ceea ce doar se numeşte lumină, şi pace, şi putere, însă de fapt nu este, ci mai vârtos năzuiţi spre Cel care este calea, adevărul şi viaţa, dreptatea şi sfinţirea şi izbăvirea!

    Aproape că am ajuns, iată, la judecarea şi osândirea de sine. Asta şi vrea Domnul. Bisericii i-a poruncit să prăznuiască luminat Dumnezeiasca Sa Arătare, iar pe fiecare dintre noi binevoieşte să îl aducă în bucuria prăznuirii numai după ce l-a trecut prin judecata conştiinţei. Cine a gustat din darurile datorită cărora prăznuieşte Biserica, acela se bucura, iar cine nu a gustat, să guste mai înainte, şi se va bucura. Amin!

    Sfântul Teofan Zăvorâtu

    “Să cântăm, deci, azi noi, credincioşii, mărirea facerii de bine a lui Dumnezeu cea pentru noi, că făcându-se Om pentru păcatul nostru, pentru curăţirea noastră se curăţeşte în Iordan, unul cel curat şi nestricăcios, sfinţindu-ne pe noi şi apele şi zdrobind capetele balaurilor în apă.

    Deci să luăm apă cu veselie, fraţilor, că darul Duhului nevăzut se dă celor ce iau cu credinţă de la Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre”. Amin.

    https://www.facebook.com/sfantulefrem.celnou?fref=ts

    vineri, 3 ianuarie 2014

    Urme n neaua inimii

    Cad din cer fulgi de zăpadă
    Peste sufletu-mi sărman,
    Ce-şi doreşte iar să vadă
    Tineri adunaţi grămadă
    Ca în fiecare an.

    Ţurţuri agăţaţi de grindă,
    Braţul lor în gol se-ntind...
    Azi nu-i nimenea în tindă
    Inima să mi-o aprindă
    Cu un minunat colind.

    Nu mai e ca altă dată…
    Totul parcă ni-e vrăjmaş.
    Iar colinda-ndătinată
    A început a fi uitată
    Şi la sat şi la oraş

    Rezemat stă de-o ulucă
    Un Străin cu ochi de cer.
    Zgribulit, zici că-i nălucă
    N-are unde să se ducă
    Plânge-n noapte, plânge-n ger...

    Dragostea dintâia oară
    I-a deschis inima mea...
    Şi-aud paşii cum coboară,
    Paşii Lui de-odinioară,
    Lăsând urme-n fulgi de nea.
    sursa:http://soaptededor.blogspot.it

    ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC EFREM CEL NOU DIN NEAMAKRI


    "Chemati-l! Este mai aproape ca aerul pe care-l respirati, decat lumina pe care o vedeti,, mai aproape decat chipul celui mai drag om pe care il aveti. El este Sfantul Efrem cel Nou!" (https://www.facebook.com/sfantulefrem.celnou)

    Acatistul Sf. Mare Mucenic Efrem cel Nou Facatorul de Minuni (5 mai)

    miercuri, 1 ianuarie 2014

    Foc de artificii 2014-Roma

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More